Există o zicală mai veche conform căreia „Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă în traistă” care pare să fie destinată #inimiiBucovinei. Într-un oraș care, începând cu anii 1970, a intrat într-o cursă contra cronometru pentru distrugerea identității și istoriei sale, administratorii publici par să fie total dezinteresați să conserve puținele lucruri bune existente.
Desigur, este greu de înțeles de ce în #acestcolțderai al #grădiniimaiciidomnului ar mai fi nevoie de eforturi ale oamenilor și nu este suficientă privirea plină de îngăduință a lui Dumnezeu! Pentru că, nu-i așa, suntem binecuvântați, români cu stea în frunte, oameni mai cu moț etc. etc.
În aprilie 2008 și septembrie 2009 o companie care își desfășoară activitatea pe strada Austriei s-a implicat financiar în localitate pentru amenajarea a două locuri de joacă pentru copii, primul la Gara Mică și al doilea în cartierul de la Hipodrom. Când au fost inaugurate locurile de joacă au fost dotate cu mai multe echipamente în care predomina lemnul și care arătau extrem de modern comparativ cu vechile tobogane și scrâncioburi comuniste.
Desigur, orice gospodar mai răsărit știe că viața unui produs din lemn depinde de modul în care este întreținut. Era oarecum de așteptat ca într-un oraș construit într-o mlaștină, în care vara aerul este extrem de umed, echipamentele din lemn să riște o degradare accelerată. Norocul nostru este că administrația orașului și firma extrem de privată a consiliului local au avut grijă să lăcuiască elementele din lemn la fiecare 2-3 ani și acestea s-au păstrat ca noi (#gospodariădăuțeni). Aspectul îngrijit al locurilor de joacă este o mărturie în această direcție.
Gurile rele ar zice că angajații respectivei firme sunt de fapt specializați pe „toaletări” nu pe întreținerea lemnului.
P.S. Ironia sorții face ca tocmai compania care s-a implicat mai serios în viața socială a comunității (prin locurile de joacă și modernizările efectuate la spital) s-a ales cu cele mai multe acuze și injurii în ultimii ani. De unde rezultă că, în domenii sensibile, este mai bine să ai un nume mai greu de pronunțat.
