Exclusiv, mărturia doamnei Gabriela Mihaela Franiuc, o doamnă care a avut o experiență neplăcută la Spitalul Municipal Rădăuți, o experiență care ne pune pe gânduri și care naște numeroase semne de întrebare despre sistemul medical malițios din România noastră.
Mai jos este redată cu cuvintele dumneaei, cazul de indiferență, de manipulare sau ”bazar spitalicesc” în Spitalul orașului nostru drag:
”Niciodată nu îmi afișez problemele pe online, însă astăzi vreau să trag un semnal de alarmă în ceea ce privește cum ești (ne)tratat în spitalele noastre de stat, mai exact în vestitul Spital Municipal Rădăuţi.
Nu sunt persoana care alerg rapid la spital, însă având în vedere îmbolnăvirile din ultima vreme la copilași, am hotărât că e cel mai bine ca ai mei copii,ce se prezentau cu simtome diferite, să fie văzuţi de un medic competent, care poate să îmi dea un tratament adecvat. Am ajuns sâmbătă la 12 la urgenţe pediatrie iar dupa o ora jumătate am intrat la consultaţie. Am cerut tratament acasă, însă mi s-a spus clar că întâi să vedem analizele. Ok, am înţeles. Una din fetiţele mele, având stare febrilă, cerea mereu apă iar o infirmieră a spus că merge să îi aducă ceai. Nu s-a mai întors. S-a făcut seara, nicio analiza nu a apărut, niciun anunţ că s-ar da mâncare sau apa sau ceai sau ceva. Orice. Noroc de magazinul din incintă, că altfel ţineam copiii înfometaţi. Una din fetiţe nu a mai prezentat simtomul pentru care am venit, așa că atunci când am mai dus o probă pentru analize de la cealaltă fată, mi s-a spus că am halucinaţii și să îmi scot acea idee din cap. Cu alte cuvinte, sunt o mamă nebună. Cealaltă fetiţă a început să facă iar febră, menţionez ca nu ne-a mai vizitat vreun medic sau asistentă, de la presupusa internare, așa că am mers eu să cer un termometru. Mi l-a dat și atât. Nu s-a sinchisit nimeni nici să vină să vadă dacă nu cumva am halucinaţii iar. Am dus termometrul, febra era destul de mare iar un domn asistent, pe care l-am deranjat în timp ce își ronţăia seminţele uitându-se la meci, mi-a preparat un medicament alene, cu ochii în tv, asta doar pt că l-am întrebat eu dacă nu ar trebui să primească tratament. Nici infirmierele nu stau degeaba. În loc să îmi aducă o pătură sau o pernă măcar pentru una din fete, au încercat să facă afaceri cu mine: o pijama, uite,ii vine, vezi că îi vine? las că intră la apă, etc, dar o căciuliţa? dar cercei purtaţi? A trecut febra, a trecut noaptea, nu ne-a vizitat nimeni nici să vadă dacă nu cumva am fugit acasă. S-a gandit domnu’ asistent microbist să vină dimineaţă să întrebe dacă a mai făcut febră. I-am spus ca nu, dar acum (atunci adică), face iar. Nu s-a uitat nici cu coada ochiului la fetiţa mea și a plecat. Am zis că sigur merge să îmi aducă termometru sau medicament. Și dus a fost. A venit și medicul apoi, care mi-a întărit ideea că sunt nebună în privinţa unei fetiţe doar din cauză că nu a mai prezentat acel simtom. Am mers iar și am cerut termometru, și iar le-am cerșit medicamentu’. În continuare, nici urmă sau miros de mâncare. În urma la o parte din analize, mi s-a prescris medicamente pt fete. Mai așteptăm încă o analiză, după care mergem acasă. Am întrebat la 11 dacă a apărut analiza aia, și o aud pe una dintr-o cameră că strigă „să aștepte”. Am plecat cu coada între picioare în salon să aștept. Ce aștept eu defapt? Ca infecţia fetei să se extindă, căci tratamentul e doar pe foaie, febra e iarăși pe ea iar eu aștept. Am sunat la laborator să văd unde s-a pierdut analiza și după 2 minute că nu se lămureau unde au pus proba, mi s-a spus ca doamna de la microbiologie vine mai târziu. Probabil e mai greu cu trezitul la unii. Ora 12, la prânz. Am mers iar și am cerut să plec acasă. Nici măcar internare nu avem făcută, noi doar așteptăm. Categoric NU. Așteptăm. După 24 de ore de stat aici, a venit o tanti și ne-a întrebat mai mult de curiozitate. Vreţi să mâncaţi? Nu, oricum ne-am umplut stomacul de banane și cornuri de la magazin, că nu au supă sau ceva sănătos sau consistent acolo. Continui să aștept. Sunt obligată să aștept ca un sistem defect să își facă meseria, iar între timp copilul meu se îmbolnăvește mai tare. Aaa, am uitat să precizez: m-am încăpăţânat să nu cotizez.
UPDATE: La ora 15.30 am reuşit să ies, dar înainte de asta a fost nevoie să renunț la toată amabilitatea, ca să aflu că analizele sunt gata şi sunt „în cutiuță”. Sănătate multă vă doresc!!!
Aceasta a fost mărturia, râmâne la latitudinea fiecăruia dacă are ceva de zis.