James Immanuel Weissglas (pseudonim Ion Iordan) s-a născut pe 14 martie 1920 în Cernăuți și a murit pe 28 mai 1979 în București. El a fost un scriitor evreu de limbă germană. Coleg de generație cu Paul Celan, Immanuel Weissglas a fost închis între 1941 și 1944 într-un lagăr din Transnistria, ulterior în 1945 stabilindu-se în București. Se crede că el a reușit să scape de moarte în lagăr pentru că un ofițer român l-a văzut citind din Arghezi.
În 1940 Immanuel Weissglas a publicat o traducere în germană a Luceafărului, sub numele de „Hyperion” în 98 de strofe cu rimă încrucișată dublă 1-3/2-4, apreciată în mod deosebit de Tudor Arghezi.
În capitală el a lucrat ca secretar tehnic și corector la Editura Europolis, apoi din 1948 a ocupat diferite funcții la ziarul „România liberă”, unde era încadrat ca documentarist. În toată această perioadă el a continuat să publice versuri în Neue Literatur.
Immanuel Weissglas a publicat de abia pe 2 februarie 1970, în Neue Literatur, poemul „Er” (El) care a fost considerat de atunci drept una din sursele pentru poemul „Todesfuge” (Tangoul Morții) al lui Paul Celan. Jean Bollack consideră că Tangoul Morții este un răspuns la acest poem. În ambele scrieri există elemente similare dar, cu toate acestea, ele sunt complet diferite. Pentru o comparație a celor două poeme puteți accesa acest link.
În 1972 a primit premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România.
