Isidor Vorobchievici se naște la 18 mai 1836 în Cernăuți și moare pe 18 septembrie 1903 în același oraș. El a fost preot, pedagog, dirijor de cor, folclorist, compozitor și scriitor ucrainean și a scris în limbile ucraineană, română și germană.
Rămas orfan de părinți, Isidor a fost crescut de bunicii săi în Cozmeni. A studiat la Cernăuți și a devenit preot în Davideni și, apoi, în Rușii Moldoviței. În această perioadă a început să culeagă creații folclorice rutene (și nu numai) și a început să colaboreze pe plan literar cu mai multe publicații bucovinene, sub pseudonimul Danilo Mlaka.
Dragostea pentru muzică l-a determinat să se înscrie la Conservatorul din Viena, pe când avea 31 de ani. Acolo s-a perfecționat în teoria armoniei și compoziției și în muzică bisericească bizantină. După ce a absolvit s-a întors în Bucovina, unde a devenit profesor de muzică și cântare corală la Institutul Teologic din Cernăuți, la Școala Normală de învățători și învățătoare, la Școala reală superioară și la Gimnaziul superior german. Din 1876 a fost numit profesor de muzică liturgică la Universitatea Franz Josef din capitala Bucovinei.
Acesta a scris primul manual de armonie muzicală în limba română. De asemenea, el a scris mai multe volume de poezie și piese de teatru.
