Ludwig Adolf Staufe-Simingnowicz s-a născut pe 28 mai 1832 la Suceava și a murit pe 19 mai 1897 la Cernăuți. Cu origini ucrainene pe partea paternă și germane pe cea maternă, Ludwig a crescut în Suceava și a făcut liceul la Cernăuți. Revoluția de la 1848 din Imperiul Austro-ungar l-a inspirat să scrie prima sa poezie-pamflet sub pseudonimul Adolf Sand, în revista Flugblatt din Cernăuți. Încurajat de succesul său acesta a continuat să scrie poeme și povestiri scurte în reviste literare precum „Iris” (din Graz), „Phoenix” (din Innsbruck) și „Galiția” (din Lemberg). În 1850 și-a publicat primul volum de poezie „Hymnen“. În 1852 a publicat o antologie de poezie „Album neuester Dichtungen“ în onoarea edificării Bibliotecii Naționale.
În același an a început să studieze istoria și germanistica la Universitatea din Viena și a devenit profesor candidat la o școală reală. În cercul intelectual din Viena acesta a continuat să scrie poeme, povești și recenzii în diverse reviste culturale. Tot în Viena a publicat în 1853 și 1855 „Povești din Bucovina” care au fost extrem de apreciate de Whilhelm Grimm.
În 1858 Ludwig Adolf Staufe-Simingnowicz a ajuns profesor la un liceu din Brașov și și-a continuat intensa activitate publicistică, colaborând de aici cu jurnalele din Imperiu și, în special, din Bucovina. El a colaborat cu regularitate cu „Sonntagsblatt der Bukowiner”, revista editată de cel ce avea să ajungă primul profesor al liceului german din Rădăuți, Ernst Rudolf-Neubauers. Din activitatea publicistică din Brașov trebuie să menționăm Mănăstirea (1870), o adaptare după legenda Meșterului Manole. Apoi, în 1875, când în Imperiu se sărbătoreau 100 de ani de la unire, acesta a publicat alături de Moritz Amster „Poetische Gedenkbuch”(Cartea memorială poetică), în care apar poezii scrise de cei doi și de Josef Kunz, Frenchman, Jaksch, Obrist, Strele și alții.
În anii 1880 el s-a întors în Bucovina, la Cernăuți, ca profesor la un Institut Pedagogic. Aici și-a continuat activitatea publicistică până la finalul vieții. În afară de poezii și povestiri, a cercetat și tradus mult pe partea de etnografie populară. Dintre lucrările din această perioadă menționăm: „Die Völkergruppen der Bukowina. Ethnographisch-kulturhistorische Skizzen“ (Grupurile etnice din Bucovina. Schițe etnografice și de istorie a culturii) (1884), „Volkssagen aus der Bukowina“ (Povești populare din Bucovina) (1885), „Kleinrussische Volkslieder, in metrischer Übersetzung“ (Cântece populare rutene, în traducere metrică) (1888), „Das Pruthtal in Galizien und in der Bukowina“ (1896).
