În mai multe țări din Europa Centrală și de Est perioada dintre 11 mai și 15 mai se află sub semnul Oamenilor de gheață (Eismänner). Tradiția oamenilor de gheață a fost adusă în Bucovina de coloniștii germani și încă este cunoscută în micile comunități de germani din județ.
Cunoscuți în unele părți ale Germaniei drept Sfinții de Gheață (Eisheilige), aceștia pot fi găsiți în calendarele catolice de acolo în intervalul 11 – 15 mai după cum urmează:
- Pe 11 mai Sfântul Mamert (episcop al Vienei)
- Pe 12 mai Sfântul Pancrațiu (martir din perioada Imperiului Roman)
- Pe 13 mai Sfântul Servatius (episcop)
- Pe 14 mai sfântul Bonifaciu din Tarsos (martir)
- Pe 15 mai Sfânta Sofia din Roma (martir).
Perioada oamenilor de gheață cunoaște unele variațiuni. Astfel, în nordul Germaniei și Bucovina începe pe 11 mai simultan cu sfântul Mamert, pe când în sudul Germaniei începe pe 12 mai. Finalul coincide însă în toate aceste regiuni, fiind pe 15 mai, de Sfânta Sofia cunoscută pentru asta, în limbaj popular drept Sofia cea Rece (Kalte Sofie).
Puternica înrădăcinarea a acestei tradiții este dovedită în zona germană și de nenumărate zicale, precum:
- Vor Bonifaz kein Sommer, nach der Sophie kein Frost (Înainte de Bonifaciu nu e vară, după Sofia nu e îngheț)
- Pflanze nie vor der Kalten Sophie. Mamerz hat ein kaltes Herz (Nu plantați înainte de Sofia cea Rece. Mamert are o inimă rece)
- Servaz muss vorüber sein, will man vor Nachtfrost sicher sein (Servatius trebuie să fie trecut, de vrem să fim siguri de înghețul nocturn).
Există și o explicație climatologică pentru această tradiție. Astfel, se pare că există un oarecare tipar: la început de mai temperaturile cresc puternic , iar apoi deplasările de mase de aer dinspre cercul polar duc la o răcire puternică a acestora în Europa Centrală și de Est. Dacă cerul este senin, când se deplasează masele de aer rece se produce fenomenul înghețului la sol afectând culturile.
