În singurul oraș în care Dumnezeu nu și-ar da seama că se află pe pământ, și nu între îngerii lui, scara spre rai se construiește cu pavele ecologice.
Este anul 2392 și, într-o sală a vechiului Rathaus, echipa de arheologi care sapă în ruinele târgului, cunoscut de-a lungul timpului drept prima mitropolie a Moldovei, prima necropolă a Moldovei și, desigur, #InimaBucovinei, nu reușește să cadă de acord asupra unor descoperiri. În târgul milenar a fost descoperită o tehnologie a construcțiilor care are toate șansele să facă de râs constructorii anostelor piramide.
Se pare că locuitorii vechiului oraș s-au chinuit 5-600 de ani prin nămolul mlaștinii, apoi s-au emancipat și au reușit să paveze, cu piatră albastră de râu, câteva străzi și trotuare în zona primăriei, pe care au acoperit-o după câteva zeci de ani cu asfalt. Apoi a început nebunia! Se pare că, la împlinirea a 500 de ani de la moartea celui mai sfânt dintre voievozi, prin zonă a trecut cel mai mare vânător al țării (El însuși) și în zonă a explodat pasiunea pentru pavat trotuare.
Oraș de gospodari, rădăuțenii au început să paveze trotuarele la 8-9 ani, acoperind straturile vechi de pavaj cu staturi noi nouțe. În funcție de calitatea straturilor, arheologii au fost capabili să tragă concluzii privind eficiența administrațiilor și nivelul bunăstării locale. Opulența descoperită aici de arheologi îi face să creadă că Rădăuții au fost pentru România ce a fost Sarmisegetuza pentru daci. Nu ar fi de mirare ca, sub multele straturi de pavaj să fie descoperit tunelul energetic al dacilor care face legătura între Rădăuți și Sarmisegetuza, direct pe sub babele Bucegilor.
Mă întorc în prezent și, lăsând prostiile deoparte, mărturisesc că am serioase dificultăți să înțeleg de ce s-a ales o soluție așa dubioasă pe Bulevardul ȘMS. Avem pavajul de pe vremea Kakaniei, avem asfaltul comunist și, în nici măcar zece ani, am adăugat acolo două rânduri de pavaj. Bani să înălțăm toate clădirile și să pavăm tot orașul nu avem dar totuși facem investiția aceasta care poate fi definită doar drept RISIPĂ fără să ne uităm la costuri.
În timpul acesta avem încă o sumedenie de străzi în oraș ai căror rezidenți au văzut pavaj și asfalt doar când s-au deplasat în zonele centrale. Ar fi fost oare o idee rea să se recupereze pietrele de pavaj din centru pentru a fi folosite la pavarea provizorie a unor străzi sau ulițe pe care, deși locuiesc rădăuțeni cu drept de vot, nu a călcat încă pantof de administrator local?
Nu merită respectivii localnici o asemenea investiție! În #InimaBucovinei o să mai fie pavat centrul de 3-4 ori înainte să vadă ei pavaj sau asfalt în fața caselor.
P.S. În 1858 Turnul Țesătorilor din Sighișoara a fost demolat și piatra a fost refolosită pentru pavarea cetății. În 2016 în Rădăuți nu se recuperează nimic, se aruncă sau se acoperă.
